Bikini in....relief!

Cel mai greu e sa te trezesti dimineata prea tarziu ca sa mai ai timp sa reflectezi la ce sa te imbraci. Si cand pui pe tine in fuga rochia de vara  si apoi te incalti rapid. Dar taman cand sa iesi vijelios pe usa simti ca parca prea te simti lejer si de fapt ai uitat sa-ti pui pe tine fix...chilotii. Te intorci si te arunci in dulap unde stii ca se gaseste colectia din articolul cu pricina. Colectie pe naiba, doar doua perechi au mai ramas utilizabile, dar nici una in mod serios. Ma prapadesc de râs cand vad contrastul. Una ar putea reprezenta cu succes anii 40 sau chiar 30 , drept pt care ii folosesc vara ca pantaloni scurti (prin casa normal). Iar cealalta, hmm, tot timpul ramâne neutilizata pt ca e prea...avangardista, pe scurt  doua fire de matase si un buchet de roze aplicate nu stiu cum pe firele astea. a, de fapt nici nu i-am purtat vreodata pt ca mereu mi se pare ca-s de unica folosinta si daca o fi sa-i folosesc macar sa fie cu o ocazie speciala, care dupa cum se vede nu a aparut. La naiba, imi zic si imi pun pe mine chilotii de bunica. Pe sub rochia larga nici nu se vad nici nu se simt, perfect. Dar...ma izbeste o idee prin cap: daca bate vantul si mai stii se ridica rochia o sa fiu chiar de râsul curcilor. Imposibil sa accept asa o imagine, asa ca ii arunc sa nu-i mai vad. Ii iau pe avangardisti, mama lor, si chiar ma amuz la ideea unei rafale de vânt eventuale care imi va salta rochia. Asa incantata ies pe usa, ies din cladire , ies din....si ma uit spre papuci intr-o doara.....ce e asta? O ditamai umflatura pe poalele rochiei. Dintr-o data pricep, rozele de pe bikini, pe care nu mi le-am imaginat pe sub o rochie, se lafaiau acum in toata splenadoarea si relieful lor. Ma rog sa nu ma intalnesc cu nimeni pe scari , urc dintr-à suflare si ajunsa sus le tai de pe firele lor, mama lor de roze, cine puii mei a mai inventat dracoveniile astea de chiloti ?