Degeaba strambam eu din nas cand am pasit prima data in tara lui Pantagruel. Ca nu e mare fâs cu brânza frantuzeasca chit ca au mai multe feluri de branza decat zile intr-un an. Mofturi, monşer, imi spuneam. Creca n-au gustat inca branza romaneasca cu smantana si cu mamaliguta. Degeaba pufneam a lehamite cand deschideam frigiderul si imprastiam prin toate odaile mirosuri dubioase si persistente.

Pentru ca eu nu ma las cu una cu doua, sunt perseverenta. Haide domnule, sa vad ce e cu branza voastra de vi s-a dus vestea in cele patru zari. Acum ca sunt la voi acasa dati-mi sa degust din fiecare. Si astfel mi-am desfatat curiozitatea cu feluri si feluri de branzeturi. Unele in culori SF-istice pentru asa un aliment, de exemplu portocaliu (pe langa faimoasele fromages bleus:). Am cascat ochii a neincredere, dar am inghitit bucatica si am dedus eu ca nu e chiar rea.

Si stiti cum e vorba aceea, ca gustul vine mancand.  Am aplicat aceasta filosofie si am inceput sa -mi cumpar singurica, azi un fel, maine altul si tot asa. Pana am inceput sa devin mare fana si sa devorez roticica dupa roticica, sau patratele dupa patratele de branza.

Atat de fana incat ieri am facut o descoperire nemaipomenita, care cred ca va revolutiona pour toujours domeniul asta culinar.

Totul a pornit de la doua bucati de Saint Agur cea tartinabila cu smâcuri verzi mucegaioase in ea. Pe care le-am intins pe felii de paine veche. Veche de nici nu mai stiu cand, atat de veche ca imi scrasneau dintii in ea. A fost ceva de vis.  In viata mea nu mi-as fi inchipui ca mucegaiul poate avea asa un gust divin si datator de crize bulimice.

Astfel am dedus ca brânza veche trebuie musai mancata cu paine veche. Ca sunt facute una pentru alta, ca se creeaza o combinatie si o intrepatrundere de gusturi fenomenala.  De-abia astept sa repet operatia ca sa pot apoi sa dau sfoara in tara despre descoperirea mea. Sa fac fericita o lume intreaga. Dar pana atunci astept sa se invecheasca painea asta.

Romania inghite fara sa rasufle tot ce ii baga pe gat America. Cum sa ne punem noi rau cu aia mari si tari?

Mai bine sa inghitim galusca cu terorismul si sa ne punem la adapost. Lasa sa fie acolo ca doar nu cere de mancare.

Orice rahat ar vrea sa sadeasca aia prin Europa noi suntem primii gata sa-l luam in brate si sa-l crestem ca pe copilul nostru. Ca doar vine de la americani care este baieti destepti! Ce stim noi taranii ce e ala scut anti-racheta?

Dar daca ei zic ca ne trebuie, ne mai punem in gura cu Big Brother? Mai bine lasa sa crape dusmanii de invidie, ca uite noi avem scut si ei n-au, mancati-as!

Nu pot sa cred asa ceva. Am crezut ca bubui de ras:)

N-am uitat de premiul primit de la  Terra cu ceva timp in urma. Asa ca il public aici si dau si eu mai departe la toata lumea care scrie frumos.

A fost odata ca niciodata...

Intr-o dimineata insorita, o femeie a observat trei batrani care stateau in fata casei sale. Nu-l cunostea pe niciunul dintre ei, dar si-a dat seama ca sunt obositi si flamanzi si i-a invitat inauntru.

Batranii au intrebat:

- Dar sotul tau e acasa?

- Nu, a plecat de dimineata la munca - a raspuns femeia.

- Atunci nu putem intra - spusesera batranii.

Seara, cand sotul ei s-a intors, femeia i-a povestit cele intamplate. Sotul i-a spus:

- Acum ca sunt si eu acasa, ii putem invita inauntru.

Femeia a iesit sa invite batranii. Unul dintre ei i-a raspuns:

- Noi nu putem intra impreuna in casa.

- De ce? - intreba femeia.

- El este Bunastarea - spuse batranul, aratand spre unul dintre ei - el este Succesul - si a aratat spre celalalt - iar eu sunt Iubirea. Va trebui sa decideti, pe care dintre noi il vreti in casa.

Femeia s-a intors in casa, si a povestit sotului cele intamplate. Au inceput sa se gandeasca oare pe care sa-l invite. Sotul a spus:

- De mult imi doresc sa am succes in viata. Sa invitam Succesul!

Sotia i-a raspuns:

- Eu zic sa invitam Bunastarea, pentru ca atunci vom fi cu adevarat fericiti.

In acel moment a intrat baietelul in casa si si-a auzit parintii vorbind intre ei.

- Eu tare mi-as dori sa invitam Iubirea la noi - spuse baietelul.

In sfarsit, dupa multe discutii s-au decis sa invite Iubirea. Femeia a iesit din casa, si a spus batranilor decizia lor. Astfel, Iubirea s-a ridicat si s-a indreptat spre casa. Iar dupa ea au pornit si ceilalti doi: Bunastarea si Succesul.

Femeia a fost foarte curioasa si i-a intrebat:

- Cum de veniti toti in casa? Nu voi mi-ati spus ca numai unul dintre voi poate sa intre?

- Ba da - raspunse Iubirea. Daca ati fi ales Bunastarea sau Succesul, numai ei singuri ar fi putut intra in casa. Dar fiindca m-ati ales pe mine, ei ma urmaresc peste tot unde ma duc...

Si-am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa.

de Szerena Nagy

In sfarsit o muzica frantuzeasca ce imi place, ma refer din cele noi. Ca in rest rareori gasesc ceva ascultabil, generatia asta tinara de cantareti francezi a luat rap-ul in brate si o tine asa inainte. Nu am nimic cu genul asta de muzica dar limba franceza nu e deloc cea mai fericita alegere pentru asa ceva.

Nu stiu daca ati auzit si voi ce de chestii se pot vinde acuma pe Internet. Bani sa ai, ca gasesti de toate. Daca ai nevoie de o fantoma intr-un bocal, pe e-bay trebuie sa intri:). Mai jos sunt top 10 cele mai mari ciudatenii licitate pe e-bay:


Pe locul 10 avem celebrele "Iubite imaginare"! Cum, nu ati auzit de aceste licitatii? Groaznic. Care-i treaba, mai multe domnisoare si-au pus la licitatie serviciile ca "iubite imaginare". Castigatorii licitatiei primeau astfel o serie de poze cu respectiva domnisoara, detalii si cateva scrisori de dragoste personalizate, cu ajutorul carora puteau sa afirme linistiti ca au o iubita. Da, a fost o afacere de succes si "iubitele imaginare" si-au vandut scrisorile, pozele si cine stie ce le-au mai dat baietilor, ca painea calda.

Locul 9 este ocupat de un domn, "special". Acesta a vrut sa vanda o rochie de mireasa. Nimic "special" nu? Era rochia fostei sale sotii. Inca nu e "special"? Ca descriere a scris un imens text despre fosta lui sotie iar in rubrica de ilustrare a produsului a pus o poza cu el, imbracat in rochia respectiva. Acum e ok nu?

Pe locul 8 avem un rol intr-un serial! Producatorii show-ului tv "Ally McBeal" au folosit odata eBay-ul pentru a scoate la licitatie un rol din cadrul serialului. Parca nu e destul de picata treaba nu? Ar fi fost ceva mai interesant daca era un serial erotic, unul cu pitici, bunici si zane porno. Super...

Locul 7 este ocupat de un... rinichi! Un barbat a incercat sa-si vanda rinichiul pe eBay, ca vorba aia, e bun si unu singur, nu? Din pacate este ilegal sa comercializezi organe. Ce trist. Oricum, omu a avut inspiratie. Sunt curios ce poza a pus la descrierea produsului...

Pe locul 6 avem... niste unghii?! O fata si-a taiat intr-o seara unghile de la picioare si s-a gandit ca ar fi tare sa le vanda pe eBay, o idee buna si chiar profitabila. Tanara a primit pe 10 unghii taiate incredibila suma de 1 $. Ieftin ce-i drept dar gandul ca un om este fericit ca ti-a cumparat unghile on-line, e nepretuit.

Pe locul 5, pe locuri, fiti gata... Guma de mestecat a lui Britney Spears! Pf. Cineva a fost inspirat si a pastrat guma celebrei artiste, gasita undeva intr-un hotel din Londra. S-a gandit putin si a ajuns la concluzia ca ar fi ceva daca ar vinde-o pe eBay. Desi a fost o licitatie ciudata, guma lui Brit a ajunsa la suma de 263 de $. Un fan Britney Spears probabil o are inramata undeva prin casa, in altarul sau special dedicat artistei.

Locul 4 este bantuit si ocupat de... o fantoma. Da, o fantoma. Intr-un borcan. Da, stim, super tare. Ce nu stim e cati bani a facut dar suntem siguri ca acum este intr-un loc mai bun. Ce inima rea sa ai sa vinzi o fantoma, singuratica si trista. Ce om crud. Daca era fantoma unui catel dragalas si jucaus?

Pe locul 3 avem un sandvis cu Fecioara Maria. Cineva a pus la licitatie un sandvis pe care, in urma prajirii pe gratar, a aparut chipul Fecioara Maria. Aleluia! Gustarea divina a fost vanduta cu 28.000 de $. Unii oameni au pur si simplu prea multi bani de risipit nu-i asa? Oare la shaormeria din colt se intampla miracole la... lipie?

Pe locul 2 o avem pe, deja celebra, domnisoara care isi vinde virginitatea pe eBay. O tanara studenta, Natalie Dylan, si-a scos la licitatie virginitatea dupa ce a citit un articol despre o femeie de origine peruviana care a facut acelasi gest, dar nu a onorat castigatorul. Nu a iesit combinatia. Suma ceruta de Natalie a fost 1 milion de $ iar acum a ajuns la suma de 3,8 milioane.
Ca fapt divers, ea nu vrea sa isi piarda scumpa inocenta cu orice, Dylan are preferinte, comunica cu cei ce liciteaza si vrea sa faca cea mai buna alegere. Barac Obama, preferatul ei, nu participa din pacate la licitatie. Asa e cand esti presedinte, nu mai ai timp de licitatii

Am ajuns la locul 1, unde linistit si acum celebru sta, Dante Knoxx, un muzician in varsta de 24 de ani, din Bournemouth, UK, care si-a pus la bataie pe eBay... sufletul! Suma de intrare in licitatie a fost stabilita la 25.000 de lire iar pretul de "Buy It Now" setat la 700.000 de lire.

Dante dorea sa foloseasca banii intr-un scop nobil si anume sa-si finateze trupa, insa licitatia a fost anulata din cauza unor nerespectari ale regulamentului. eBay nu permite punerea in licitatie a unor "obiecte" intangibile.
(sursa http://www.profm.ro/stiri/top-10-cele-mai-speciale-licitatii-pe-ebay-si-criza-economica-4093492
)

Pai si sarmana fantoma?! Ea nu e tot un suflet intangibil? Mi se par nedrepti astia.

In ceea ce ma priveste, imi pare rau ca nu s-a gandit nimeni sa liciteze rochia de mireasa perfecta pentru ca asa ar scuti pe multi de batai de cap inutile.

Mai bine imi cumpar un strop din licoarea aceea de se cheama virginitate ca sa ma imbat bine cu ea in noaptea nuntii:). Dar nu stiu daca nu cumva nu expira pana atunci. De aceea o sa-i rog frumos sa mi-o trimita taman la momentul potrivit, ca sa fiu sigura de ea.

Ce de cuvinte avem in comun eu si cu prietena mea turcoaica! Dintre toate cel mai tare e asta: of of. Cred ca nimeni pe lume nu il pronunta cu mai multa patima decat turcii si românii. Melodia asta frumoasa am auzit-o deunazi la ea si nu ma mai satur sa o ascult.

Azi n-am chef de tine. M-am saturat sa adorm cu tine si sa ma trezesc cu tine. Sa mananc cu tine, sa fac dus cu tine. Sa vorbesc la telefon cu tine si in cele opt ore cand nu sunt langa tine. Nu stiu cum te descurci tu dar eu nu mai pot.
 Azi nu mai vreau sa simt respiratia, atingerea,  nici macar prezenta ta.

Stii ca cel mai mult te vreau atunci cand esti departe. Atunci imi doresc cu disperare sa te am in bratele mele si simt cu adevarat ca am nevoie de tine. Si cat ador sa stam o zi sa ne dragostim dupa cateva saptamani departe unul de altul. Atunci totul pare o sarbatoare cu artificii.

Astazi insa vreau doar sa fiu singura, tu nu mai incapi nicaieri in mintea mea.
De aceea asta seara o sa-mi fac valiza si o sa plec. Nu-ti fa griji, o sa-ti dau de stire cand o sa mi se faca iar dor de tine. N-o sa dureze mai mult de o saptamana, plec doar sa-mi oxigenez creierul si sa-mi pot asculta si acele ganduri care se atrofiaza in prezenta ta. Apoi va fi iarasi sarbatoare intre noi. Nu am ce face, eu nu pot functiona fara sarbatoare.

Azi de dimineata m-am trezit intr-o  incurcatura dictionareasca. Ce-o fi ala un affùteur? Am cautat in toate dictionarele, dar nici o traducere in romaneste. Intr-unul francez am gasit varianta verbala affùter si substantivul affùtage. Si cica un  affùteur ar fi unul ce ascute lame si ferastraie. Dar eu in romana vreau sa stiu ce inseamna ca altfel nu tiu minte.O fi un ascutitor?!

Mi-a parut rau ca n-am avut cu cine sa ma hlizesc pe moment . Cum i-am gasit pe români le-am impartasit si lor nelamurirea mea. M-am bucurat tare ca si ei s-au hlizit, deci nu sunt eu chiar dilie.

Mai pe seara am descoperit alte doua cuvinte despre care eu credeam ca provin din turceste. Dar iata ca-s de ici de la frantuji. Unul e "gamela" (une gamelle) si celalalt e "zâzanie"; si iar m-am hlizit cand am auzit varianta "la zizanie" :).

Ar trebui ca barbatii sa ramana insarcinati pentru ca sa fim cu totii preocupati de contraceptie?!

Filmuletul de mai jos a fost facut de Ministerul Sanatatii in Franta si incearca sa sensibilizeze barbatii fata de ceea ce simte o femeie cand i-a intarziat ciclul doar cu cateva zile.

Parerea mea e ca nici o mie de filme n-o sa-i faca sa-si imagineze asemenea intamplare cu intensitatea cu care o traim noi femeile de multe ori in viata.

Trebuie sa ma laud ca m-a premiat domnu profesor cu SSA.
2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post , care ne explică ce este cu premiul;
5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Eu în viaţa mea apreciez câteva lucruri esenţiale la nişte încăltări: să fie de calitate, să arate suficient de bine încât să-mi vină să le port şi să nu-mi zdrelească pieliţa fină a piciorului. Si să nu fie multe, căci atunci mi-e greu să aleg între ele si pierd timp preţios cu dileme din astea fiţoase.

De aceea cred eu că Dumnezeu, văzând aşa exemplar vânjos de femeie măsurată şi cu simţ practic, s-a gândit să-mi pună alăturea un om care o are pe asta cu şuuzădicşân. Adica omul meu face ce drege şi îşi colecţionează aproape săptămânal noi si noi papuci, cu care a presărat întreaga locuinţă: pe hol înşiraţi ca la paradă, în pantofar, în dulap, pe dulap, în baie şi sub pat. Nu mai pot să zvârl un ac de atâta papucăraie.Şi nu vă închipuiţi că îi poartă pe toţi, ba tot 3 perechi mari şi late ca şi mine.

Când ne-am mutat anul trecut, a fost nevoie de o valiză şi de două sacoşe mari  de Carfur ca să-i încapă toţi pantofii, în timp ce ai mei au intrat lejer in buzunărelul unei genţi. In graba mare, am lasat in urma pe holul exterior  una din sacoşe. A doua zi la întoarcere, am aflat ca vecina noastră harnică o aruncase la gunoi, crezând că-s vechituri. Mie mi-a parut rău de săracii papuci, mai ales ca majoritatea dintre ei nu isi indepliniseră nici macar o dată  menirea de a încălţa un picior de barbat.

Dar el nu s-a sinchisit prea tare, şi tind să cred chiar că s-a bucurat intr-ascuns pentru ca acuma avea pretext să-şi cumpere alţii şi mai noi. Si aşa a şi fost, în câteva săptamăni nu se mai vedea nici o pierdere in colecţia de pantofi  din casa noastră. Mi-am dat seama că nu papucii în sine erau obiectul fascinaţiei sale ci noutatea.

A incercat să mă convertească şi pe mine la distracţia asta costisitoare, îndesându-mi în picioare o pereche de ciocârlani ţuguieţi la care mă uitam precum găina la margică.  I-am ţinut  cât i-am tinut  eu la hibernare dar apoi mi s-a facut milă si i-am maritat cu altcineva mai preţuitor de autfituri.

Intr-o zi m-am înfuriat şi am intrat în papucii tolăniţi pe hol ca niste paşalâci, i-am vârât într-un sac, l-am legat bine la gură si l-am scos în balcon. Nu numai ca nu le-a simţit nimeni lipsa, dar cand m-am intors de acasă erau alţii la loc. Precum balaurul din poveste, îi tai un cap şi îi cresc şapte în loc. Mai bine nu le mai tai deloc. Nu mai ştiu ce să fac, unde să mă ascund de invazia asta de pantofi de toate felurile.

Daca eram in Romania îi dădeam la oamenii sărmani, ştiu atâţia care s-ar fi bucurat straşnic de aşa pomană. Dar aici, cui îi trebuie papucii din casa mea? Fiecare e pentru el, dacă ai necaz papucesc in casă e treaba ta. Nu te scoate nimeni la liman, nici dacă e pe bază de pomană. Eu cred că până la urmă îi strâng pe toţi si ma fac pantofăreasă de secăndhend. Văd că prinde şi la franţuji  conceptul ăsta, totul e să plăteşti impozit şi să-ţi vezi de papucăria ta. Asa o să scap de belea.

Imi plac rochiile la nebunie si incerc sa ma motivez sa le port in fel si chip, mai ales in combinatii iernatice din material tricotat si cu maleta pe dedesubt. Sunt foarte feminine si in acelasi timp nepretentioase. Mai jos sunt rochii frumoase din colectia toamna iarna Promod.

Singura mea problema e ca sunt putin cam scurte si nu stiu cum as putea purta o rochie ca asta cand incep acusi stagiul. Parca vad ca iar o sa ma arunc dimineata intr-o pereche de blugi. Mai bine ii zvarl pe toti la gunoi sau, ca sa nu fac risipa de-aiurea,  mai bine ii zavorasc intr-o cutie cu un lacat meserias. :)

A trecut ceva vreme de cand Terra mi-a adresat-o, dar cum am prins gustul de lepsuiala nu am sa ratez ocazia.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Ce nimeresc la indemana, daca are cartea semn mi-e mila sa-i indoi paginile dar de nu...

2.Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Ultima carte am primit-o demult prin liceu, ceva cu self-help (ceva de genul Trezeste-te, maine va fi mai rau) :) Acum lumea imi ia cadouri haine si bijuterii :( La haine sunt mofturoasa si bijuterii nu port.

3.Citiţi în baie?
Doar acolo citeam cand eram mai mica. Ai mei imi interziceau sa citesc carti pentru ca "uitam" sa-mi fac temele la mate.

4.V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, despre o fata care emigreaza si apoi nu se mai simte fericita nicaieri.

5.Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Ieftine si bune.

6.Care este cartea preferată?
Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda


7.Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Recitesc doar cand n-am nimica nou la indemana. De obicei nu prea imi mai amintesc mare lucru, asa ca am aceeasi placere ca prima data.

8.Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Acum nu mi-as dori neaparat dar cand eram mica imi imaginam ca ma intalnesc cu autorul Ciresarilor, Constantin Chirita.  Voiam sa-i spun sa mai continue seria aventurilor cu ciresari.

9.Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Nu-mi place sa vorbesc despre o carte, mai ales daca mi-a placut. Spun maxim ca e o carte buna. Si nici nu-mi place deloc sa mi se povesteasca o carte.

10.Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Sa nu aiba un limbaj prea pretentios si  sa nu ma faca sa adorm de la prima pagina.

11.Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Morometii de Marin Preda.

12.Care este locul preferat pentru lectură?
Vara in gradina, iarna in pat.

13.Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Ascult muzica si  pot sa ascult si stiri. Ma pot concentra chiar si unde e zgomot.


14.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, ca sunt gratis. Dar nu e aceeasi treaba.

15.Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
80% imprumutate.

16.O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Un drog. Deschid o carte si imi trece supararea si furia.

Cred ca multi din lista mea au facut leapsa, asa ca o dau tuturor celor ce n-au primit-o inca si au chef de ea desigur.

Am reusit in sfarsit sa pun din nou filmulete pe blog. Aici e o reclama pentru un Erotic shop care m-a amuzat tare.

Cotrobaind prin vrafuri de cursuri vechi din facultate si caiete adunate de-a lungul anilor, dadui peste jurnalul meu din liceu si peste versurile adolescentei mele:

Noaptea e atat de intuneric
si de pustiu
incat imi pare ca a disparut lumea
cu zgomotul si viata ei.
Incat cred ca am ramas doar eu
Singura, fara sa am curajul sa
dispar odata cu ceilalti.
Incat, desi nu ma aude nimeni in noapte,
Eu exist.

Ziua e atat de lumina
si de pustiu
Incat imi pare ca a disparut lumea
cu adaancul si intunericul ei.
Incat cred ca am ramas doar eu
singura, fara sa indraznesc
sa dispar odata cu ceilalti,
Incat, desi nu ma aude nimeni in lumina,
Eu exist.

Dar nici ziua si nici noaptea nu ma inteleg.

Aoleu peste ce am dat pe net! Anunt important pentru baietasii nestiutori:


Sau:

Sau (cea mai tare):
Dar eu ma intreb daca guma e tratameent oral sau local? Pentru ca daca se aplica local as putea sa inteleg niste rezultate spectaculoase.:)Dar de ce Zoft, asemanarea cu soft e prea evidenta ca sa nu te gandesti ca-i ceva necurat la mijloc.

Sau: 14 idei pentru un orgasm reusit!
Ha, ha, ha, pai daca si orgasmul are nevoie de idei, eu o dau incolo de treaba.Imi iau jucariile si plec acasa. Va intreb si pe voi: unul fara idei nu e bun?!

Iaca am primit si eu o leapsa de la domnu profesor  si trebuie sa vad cum o scot la capat:

Luaţi cartea ce mai la îndemână şi deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
"La aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu Paturica salta de bucurie, si avea mare dreptate, caci prin admiterea lui in serviciul postelnicului devenise proprietar pe prima litera din alfabetul fortunei." ( Ciocoii vechi si noi, Nicolae Filimon).

Fără să verificaţi , cât e ora?
Cam 8.

Verificaţi:
8.25

Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă):
Cu pantaloni de pijamale si pulover pe gat. :) Asa m-a prins vremea.

Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?
La Dacia galbioara a lui bunicu'. Se tine bine.

Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Cleopatra Stratan. Zunea Zunea.

Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Ieri, am fost sa-mi iau diploma de absolvire a facultatii si biletul de avion spre Franta.

Ce aţi visat ieri noapte?
Hihi, un vis superb cu mine si cu Dr. House.

Când aţi râs ultima oară?
Adineauri, dar cine o mai sti de ce.

Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?
Multe boieri, multe.

Dacă aţi deveni mutimilionar peste noapte, ce aţi cumpăra prima dată?
O masina mare, mancati-as, sa incapem in ea cu totii.


Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Dr. House.


Ati văzut ceva ciudat azi?
Nu, dar aveam senzatia ca vad cum Romania devine cea mai falnica tara din Europa. Cred ca iar am visat.

Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Ma amuz.

Spune-ne ceva ce nu ştim încă?
Cum ar putea barbatul si femeia sa se inteleaga? In fond, ambii vor lucruri diferite: barbatul vrea femeia si femeia vrea barbatul.

Prenumele copilului dvs. , dacă ar fi fetiţă?
Chiar ma gandisem la un nume dar am uitat.

Şi dacă ar fi băiat?
Nici asta nu mai tiu minte.

V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?
M-am gandit si acuma locuiesc in strainatate o buna parte din an. As prefera sa locuiesc acasa totusi.

Ce aţi dori să vă spună D-zeu la porţile Raiului?
 Ca am fost un om bun si n-am facut rau la nimeni.

Dacă aţi putea schimba ceva în lume ce aţi schimba?
Combustibilii si industria care polueaza planeta. S-ar mai folosi doar energie solara si eoliana.

Vă place să dansaţi?
Ador.

George Bush?
Razboi pentru comfortul unor grasani. Si pentru a polua si mai mult planeta.

Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Bucati din stiri  cu baiatul ala destept a lui Prigoana.

Am să dau leapşa mai departe: Terra, Cezurlis, Mitza, Adia, Missia, Aalexandraa, Rauol, Ianculescul si cui ii mai place.

Intotdeauna vine in viata unui om un moment in care trebuie sa se prezinte la fotograf in urbea sa natala. De obicei pentru a-si imortaliza fetisoara sa pentru diverse evenimente, in cazul meu diploma de absolvire. Si  imediat dupa aceea la radiolog poate pentru a-si scoate poza la  doi dinti rebegiti de data asta.

Eu am si eu convingerile mele, pe care mi-e greu sa le mai clintesc la varsta mea. Ca adica un fotograf are ochiul in asa fel format pentru a distinge tot felul de fineturi si de lumini si de umbre avantajose. Nu as fi crezut eu ca domnul asta serios nu poate sa desluseasca in nici un fel varsta clientei sale. Si sa o confunde  cu o copilita mica mica.

-Pai domnule, au trecut ani de cand am sfarsit cu studentia, diploma n-am ce-i face ca se nascu mult mai tarziu. De asta ma si grabesc sa ma pozez, acum cat sunt inca tanara !!!

Domnul era convins se pare ca eu tot prin liceu imi duc copilaria. M-am aratat usor ofuscata de asa confuzie, desi sufletelul meu se bucura ca un bezmetic la fel ca la prima zapada. Ha, ha, inca sunt o tinerica, ce misto, ce palpitant!

De acolo m-am prezentat la radiolog cu cei doi dinti rebegiti. Radiologul, care era femeie, curioasa din fire se intereseaza si ea de etatea  mea. Ma intreaba cu o spranceana ridicata daca sigur am 25 de ani.

-Aa, pai da (refac totusi in gand calculul anilor mei, nu stiu ce naiba dar mereu ma emotionez la doctor si spun gresit).
-Pai voiam sa stiu sigur, sa stiti ca avem si filme pentru copii (filme din acelea pentru radiografii).

Eu sunt tot emotionata. In plus incep sa ma indoiesc dureros  fata de cat de mare sau mica sunt. Stiam ca si calul batran se cunoaste dupa dintii rebegiti.

Sau poate am nimerit intr-o nebuloasa a timpului undeva in trecut. La urmei sunt acasa si se pare ca oricat as imbatrani prin lumea larga in orasul asta mic eu tot copil raman. Si nici macar fotografii sau doctorii nu mai dibuie adevarata mea varsta.

Blagoslovita e tara asta a noastra ca are barbati frumosi in ea! Ca altfel nu stiu cum m-as impaca cu atatea hachite si defecte si mofturi de-ale ei. Dar numai ca sa-mi rasfat ochisorii mei zglobii prin noianul de chipuri alese si trupuri de vlajgani si tot se merita sa mai dau o raita din cand in cand pe acasa.

Pentru ca nu v-am zis cat de mult imi plac mie barbatii romani si cum nu   pricep eu de ce barbatii romani nu castiga anual concursuri de cel mai tare si mai misto si mai sexy  barbat din lume.

Pentru ca tot cutreierand in lumea larga am fost tare dezamagita. Cat de dezamagita poate fi o femeie care pleaca cu gand mare  la drum. Cu gand firesc  ca feti frumosi ca in poveste misuna peste tot si o asteapta pe ea.
 Ca mai apoi sa pricep ca de nu vreau sa mor singura mai bine mi-l aduc pe fat frumos de acasa si de mana cu el sa pornim amandoi la drum.

Ca sa va imaginati si voi ce penurie de barbati frumosi e pe alte meleaguri! Atata penurie de nu ma pot pricepe de unde au scos o mana de actori atragatori ca sa le faca filme si sa pacaleasca astfel puzderie de femei credule din lumea intreaga despre adevarata situatie.

Acum ca m-am intors acasa ma simt atat de minunat cu atata virilitate in jurul meu! Si cred ca ma simt si mai a naibii de frumoasa. Si stau si ma gandesc ce rost exista oare in faptul ca o femeie traieste printre chipuri ce nu-i plac si nu-i inspira nici o duiosie nimic? Cum naiba sa traiasca o femeie daca nu se induioseaza macar un pic de cateva cineva cu care se intampla sa faca lucruri comune?

P.S. Stiu ca nu e ziua barbatilor dar tare simteam nevoia sa ii laud. Nu am ce face, mie imi plac romanii, domnule!

Acceleratul de Iasi mi-a lasat un gust amar si la urcare mi s-a strans inima. Nu trenul in sine m-a intristat, doar cu putini ani in urma calatoream mereu cu personalul si cu aceeasi oameni sarmani, cu boccelutele pline cu zarzavaturi sau branzeturi. Alaturi de studentii galagiosi.

Dar acum mi s-au parut toti oamenii mult mai tristi si mai secatuiti de sperante, de bucurii si de umor.  O multime cenusie, epuizata si un iz de suferinta si alcool impregnat in compartimente.

S-au schimbat atat de mult oamenii sau am eu mai putina toleranta la durerea din jur? Sau imbatranesc eu si nu mai am acelasi entuziasm si inceredere tineresti care ma faceau sa ma perind cu nonsalanta  printre oameni de toate felurile fara sa ma simt impovarata de problemele lor?

Am avut o senzatie ascutita  de abandon, oamenii astia din jurul meu dimpreuna cu mine nu apartineam nimanui. Nimanui nu i-ar fi pasat daca unii dintre ei se imbolnaveau sau aveau un accident sau alta nenorocire se abatea asupra lor.

In noaptea aceea nu eram decat noi si cerul inalt si Dumnezeu. Si un tren care ne mana mai departe in viata fara nici un fel de asigurari si de certitudini. Romania celor multi traieste dupa legi si valori ancestrale dar care dau siguranta. Romania de azi este cea a satului, a familiei si a bisericii.

Statul este de prea mult timp sinonim cu "a lua". Romania de rand are o existenta cu totul separata de cea a statului roman ce tinde spre modernitate. Romania de rand este aceeasi  ca cea de acum o mie sau doua mii de ani.
 sursa imagine: Dorunica's Weblog

Fereasca Dumnezeu sa fii emigrant si sa nu fii din Bucuresti! Si sa nu ai pe nimeni cunoscut in Bucuresti. Nu ma intelegeti gresit, iubesc Bucurestiul intr-o zi de primavara cu o gasca de prieteni si cu o zi, doua libere de cutreierat in lung si in lat tot ce e frumos.

Dar daca esti singur cuc in ajunul Craciunului si te nimeresti la ceas de seara  pe aeroport si trebuie sa ajungi in Gara de Nord nu mai e deloc amuzant.

Numai la gandul ca trebuie sa ajung acolo parul tinde sa-mi devina cret sarmos si sa-si piarda luciul iar prin inima imi trec mici furnicaturi si apoi de-a dreptul sageti. Ce daca de trei ani tot ma trambalez dintr-o parte in alta  cu trecere obligatorie prin Bucuresti?! Pentru ca eu de fapt nu sunt emigranta de-a binelea, ci sunt o semi-emigranta. Iau tot ce e mai bun din lumea larga si tot ce e mai bun de acasa si fac asa un cocktail delicios.  Si un pic amarui.

Pentru ca acolo pe aeroport cel mai important e sa afisezi cea mai dura si acra mutra posibila si neaparat sa umbli drept ca si cum ai avea un bat in fund. Si mai ales sa dai de inteles ca nu ai deloc nevoie de un taxi pentru ca te asteapta o limuzina alba lunga uite aici aproape. Doar esti o personalitate si se stie ca personalitatile nu urca in taxi-uri.

Altfel daca esti slab de inger nici nu iti dai seama cand bagajele tale au urcat in taxi si tu li te alaturi cuminte.

Taximetristii stau la poarta aeroportului cum sta Hades in poarta Infernului. Doar cei puternici scapa nevatamati. Cei mici si plapanzi ca mine sunt dusi cu vorba dulce pe care pe moment de atata spaima o si cred si sunt plimbati ore-n sir prin infern. 
-Domnule, va rog mult, nu vreau sa ma duceti inapoi in Franta, stiti eu la gara as avea nitica treaba daca nu va e cu suparare.

Dar ei ma plimba prin cele mai ascunse unghere ca sa stau cu sufletul purice de frica. Si sa imi imaginez ca sigur au scris in fisa postului sa ma dea jos in vreo padurice si dusi sa fie cu bagajele mele care nici nu valoreaza doi bani pentru niste zbiri ai infernului ca ei.

Si pana la urma, cand nici nu mai misc si nici nu mai rasuflu de groaza, am si ajuns la gara si Hades  imi zambeste multumit de sine. Pe ziua de azi a purificat un suflet de toate supararile si neimplinirile acumulate de-a lungul anului.

Acum imi fac o cruce mare si imi promit sa fac treizeci de matanii pe seara pana la Anul Nou. Si sa nu mai injur. Si sa dau de pomana la saraci. Doamne ce frumoasa e viata!